.. "Caci asa vorbeste Cel Prea Inalt, a carui locuinta este vesnica si al carui Nume este Sfant: "Eu locuiesc in locuri inalte si in sfintenie, dar sunt cu omul zdrobit si smerit, ca sa inviorez duhurile smerite si sa imbarbatez inimile zdrobite.” Isaia 57, 15
Intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din imprejurimi. Nu dupa multa vreme, in jurul lui s-a strans o mare multime de oameni si toti ii admirau inima care era intr-adevar perfecta. Nu vedeai pe inima lui nici un semn, nici o fisura. Da, toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata. Tanarul era foarte mandru deinima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea. Deodata, de multime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine: - Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele. Oamenii din multimea stransa in jurul tanarului au inceput sa-si intoarca privirile spre inimabatranului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrici, de locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar foarte bine, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba mai mult, din loc in loc lipseau bucati intregi din inima si acolo se vedeau rani larg deschise, inca sangerande. - Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa? isi sopteau uimiti oamenii. Tanarul, dupa ce examinase atent inima batranului, si-a ridicat privirea si i-a spus razand: - Cred ca glumesti, mosnege. Priveste la inima mea – este perfecta! Pe cand a ta este toata orana, numai lacrimi si durere! - Da, a spus bland batranelul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cuinima ta. Fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea – rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din inima lor. Acestea sunt ranile deschise din inima mea, gaurile negre… a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni; si, cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se intoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor. Intelegi acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a incheiat cu glas domol si zambet cald batranul. Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batranel, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a intins-o cu maini tremurande. Batranul i-a primit bucata pe care a pus-o in inima lui. A rupt apoi o bucata din inima brazdata de cicatrici si a pus-o peinima tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase. Cei doi s-au imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum.
Dumnezeu nu te va lăsa să fi zdrobit
Aminteşte-ţi că Dumnezeu ştie exact cât de mult poţi tu să înduri şi că El nu va permite ca tu să ajungi la punctul de a ceda.
Tatăl nostru iubitor a spus: „Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda” (1 Corinteni 10:13).
Cel mai groaznic tip de blasfemie este de a gândi că Dumnezeu stă în spatele tuturor suferinţelor şi durerilor tale, că Tatăl ceresс te disciplinează, că Dumnezeu crede că tu mai ai nevoie de una sau două lovituri îngrozitoare înainte ca să fii pregătit de a primi binecuvântările Sale. Nu este aşa!
Este adevărat că Domnul îi pedepseşte pe cei pe care-i iubeşte, dar această pedeapsă este doar pentru o vreme şi nu are scopul de a ne răni. Dumnezeu nu este autorul confuziei din viaţa ta, şi nici tu nu eşti. Duşmanul încearcă să ne rănească prin alţi oameni, aşa cum a încercat să-l rănească pe Iov printr-o soţie necredincioasă.
Tatăl tău ceresc veghează asupra ta cu o privire neclătinată. Fiecare mişcare este monitorizată; fiecare lacrimă este adunată. El simte fiecare durere de-a ta şi El ştie când ai fost expus la destulă tulburare. El vine şi spune: „Destul!” Atunci când durerea ta nu te mai apropie de Domnul, dar, în schimb, începe să degradeze viaţa ta spirituală, Dumnezeu intervine. El nu va permite ca un copil credincios de-al Său să cadă din cauza a prea multor dureri şi agonii ale sufletului.
Dumnezeu te va scoate din luptă pentru puţină vreme, la timpul potrivit. El niciodată nu va permite ca durerea ta să-ţi distrugă mintea. El promite să vină la timp, să-ţi şteargă lacrimile şi să-ţi dea bucurie în locul tristeţii. Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia” (Psalmul 30:5).
Principală
